Contestația privind tergiversarea procesului în România

Cine poate formula contestația privind tergiversarea procesului?

Contestația privind tergiversarea procesului este reglementată în art. 522-526 ale Codului de Procedura Civilă. Conform art. 522, oricare dintre părți, precum și procurorul care ia parte la judecată, pot formulă contestație prin care solicită adoptarea măsurilor legale pentru că încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil să fie înlăturată.

În ce cazuri poate fi formulată contestația privind tergiversarea procesului?

Această contestație poate fi formulată atunci când:

• legea determina un anumit termen pentru finalizarea a unei proceduri, pronunțarea sau motivarea unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără niciun rezultat;
• instanța stabiliteste un termen în care unul dintre participanți la proces trebuie să îndeplinească un act de procedura, acest termen s-a împlinit iar instanța nu a adoptat măsurile stabilite de lege față de persoană care nu și-a îndeplinit obligația în cauza;
• o persoană sau o autoritate care nu deține calitatea de parte la proces este obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris, date sau alte informații care rezultă din evidențele acesteia și care sunt necesare pentru soluționarea procesului, termenul  a fost împlinit dar instanța nu a luat nicio măsură față de persoană sau autoritatea care nu și-a îndeplinit obligația;
• instanța și-a neglijat obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neadoptarea măsurilor reglementate de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu a unui act de procedura care era necesar soluționării cauzei, atunci când legea prevedea această obligație, cu toate că timpul care s-a scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru adoptarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Cum se formulează contestația și cum o soluționează instanța?

Contestația privind tergiversarea procesului poate fi formulată atât în scris, prin depunerea acesteia la instanța care are competență de a soluționa procesul în legătură cu care este formulată, cât și verbal, în ședința, contestația fiind apoi consemnată alături de motivele prezentate de parte, în încheierea de ședința.

Contestația este înaintată de îndată instanței ierarhic superioare, care o soluționează în complet de 3 judecători (la Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 5 judecători), în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în camera de consiliu, cu citarea părților.

Contestația nu va suspendă soluționarea cauzei și această poate fi retrasă oricând până la soluționarea să, însă retragerea acesteia nu va mai permite reiterarea să.

Hotărârea prin care se soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă găsește contestația întemeiată, instanța superioară dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, stabilind, când este cazul, un termen pentru aceasta.

Dacă o consideră neîntemeiată, instanța respinge contestația; plângerea care putea fi formulată anterior împotriva respingerii nu mai există.

Este util de știut că legea sancționează, prin art. 526 al Codului de procedura civilă, contestația formulată cu rea-credință, prin obligarea autorului ei la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestației.

Pentru informații suplimentare privind formularea contestației privind tergiversarea procesului în România, cauzele în care această poate avea loc sau efectele pe care le produce conform legislației române în materie, nu ezitați să contactați unul dintre avocații specializați în domeniul dreptului de procedura civilă din cadrul firmei de avocatură Darie, Manea și asociații.